Goals: Be happy.

marți, 25 aprilie 2017

Iubire, Timp și Moarte = Collateral Beauty




Nu știu care este povestea ta.
Nu știu care au fost întrebările sau răspunsurile tale de-a lungul vieții.
Poate că nu te-ai întrebat vreodată nimic, poate că nu te-a interesat decât să duci o viață liniștită, poate că mintea ta nu a stat la negocieri cu alte simțuri, sau poate că și tu ai atât de multe întrebări încât simți nevoia de bătrâni în viața ta. De ce spun bătrâni? Fiindcă ei par să aibă toate răspunsurile.


Desigur că m-am înșelat. Am în continuare nevoie de bătrâni (la fel și tu), dar nu doar ei dețin răspunsurile.
Ele pot fi găsite și într-un film.
Eu le-am găsit în Collateral Beauty.
Nici nu pot să îi spun film. E o îmbrățișare, o mângâiere, o culegere de emoții.


Am ascultat această înregistrare până când am învățat-o pe de rost. Tot pe de rost am învățat și reacțiile, grimasele și privirile lui Will Smith. De actori talentați e plină lumea, nu există unul Cel Mai Bun, dar Will Smith e preferatul meu. Favoritul meu pentru acea privire care traversează ecranul. Ajunge în ochii tăi, se duce mai departe și se oploșește fix pe rănile care te dor, pe dureri, pe empatie, pe nevoia de a stabili o legătură, chiar și cu un personaj de film. Are omul ăsta o privire care mă doare (uneori).









Filmul m-a suprins plăcut fiindcă mă așteptam la ceva sirop, însă se menține contactul cu realitatea. Centrul poveștii îl are pe Howard ca protagonist, un fost director de publicitate de succes și prieten de nădejde, actualmente bărbat care stă de vorbă cu Moartea, Timpul și Iubirea pentru a reveni la statutul de om. Cum ajunge în această condiție, cum i se arată cele trei noțiuni abstracte și care este legătura lor, le puteți afla urmărind filmul.

Vizionare plăcută!

duminică, 9 aprilie 2017

Despre scris și despre păsări

Sunt scriitoare. I am a writer.
Poate că primul sfat pe care l-am primit în ceea ce privește scrisul și singurul care mi-a rămas întipărit în minte ca un tatuaj.

"I am a writer" zicea Jeff Goins în "You Are a Write - start acting like one". Sfatul suna în felul următor: mai întâi și cel mai important este să crezi tu însuți despre tine că ești scriitor pentru ca ceilalți să te recunoască ca fiind unul. Nu poți cere permanent aprobarea altora. Așa că ia un pix și scrie în momentul ăsta: I am a writer.

Before anyone else called me one, I believed I was a writer. And I started acting like one. Then something strange happened. I started to get better at my craft. All because of a few, mere words. Through this process, I learned a crucial lesson. Before others will believe what is true about you, you’ll have to first believe it yourself.

Sunt o scriitoare,
A trecut un an de când am luat aminte. De atunci caut vorbe înțelepte de la cei care au trecut prin acest proces.

Așa am ajuns la ANNE LAMOTT și la "bird by bird"

Vocea Umană


"Bird by bird" a fost multă vreme pe lista de cumpărături. Minunea s-a întâmplat iar cartea s-a și terminat de citit.
Anne Lamott scrie despre scris și despre tot ce a învățat ea de la vârsta de 7 ani, după moartea tatălui, a unei bune prietene, după refuzuri și succes.

În cartea ei îți povestește ca unui student prezent la cursurile sale care este treaba asta cu scrisul. O face într-un stil amuzant, atrăgător și face să pară totul ușor.

Thirty years ago my older brother, who was ten year old at the time, was trying to get a report on birds written that he'd had three months to write. It was due the next day. We were out at our family cabin and he was at the kitchen table close to tears, surrounded by binder paper and pencils and unopened books on birds. Then my father sat down beside him, put his arm around my brother's shoulder, and said "Bird by bird, buddy. Just take it bird by bird."

Una câte una. 
După ce am închis cartea, mintea mea a rămas blocată pe câteva fragmente, lecții pe care le pot/poți folosi în experiența personală. 
Așadar:

1. În primul rând, amintirea tatălui ei a devenit și amintirea mea. M-a ajutat să mă trezesc cu o oră mai devreme decât mi-ar cere programul în mod normal. Faptul că el a ales voit să-și înceapă ziua la 5:30, indiferent de ora la care se culca, a fost și este o motivație puternică pentru mine. De fiecare dată când sună alarma, și mi-aș dori să o desființez, îmi amintesc următorul pasaj (învățat pe de rost):

Every morning, no matter how late he had been up, my father rose at 5:30, went to his study, wrote for a couple of hours, made us all breakfast, read the paper with my mother, and then went back to work for the rest of the monring. Many years passed by before I realize that he did this by choice, for a living, and that he was not unemployed or mentally ill. 

2. Al doilea cel mai motivant pasaj despre creativitate pe care l-am găsit într-o carte:
 Life is like a recycling center, where all the concerns and dramas of the humankind get recycled back and forth across the universe. But what you have to offer is your own sensibility, maybe your own sense of humor or insider pathos or meaning. All of us can sing the same song, and there will still be four billion different renditions.


3. Atunci când scrii, fii onest cu tine și cu amintirile tale. Să le folosești, să dai tot afară. Orice urmă de ranchiună poate fi folosită pentru a te elibera și pentru a face loc emoțiilor pozitive. Pe parcursul cărții, ea insistă în a fi conștient. Nu doar cu propriile acțiuni ci și cu ale altora. Observă. Observă mult.
Write about your childhoods. Write about that time in your life when you were so intensely interested in the world, when your powers of observation were at their most acute, when you felt things so deeply.(...) the understanding and empathy will teach you to write with intelligence and insight and compassion. 
Becoming a writer is about becoming conscious. When you are conscious and writing from a place of insight and simplicity and real caring about the truth, you have the ability to throw the lights on for your reader.


4. Să nu-ți fie frică să-ți iei notițe. Oricând, oriunde, oricând. Nu te baza în totalitate pe mintea ta. Uneori poate da cu virgulă. Mai bine ții garda sus.
I took notes on my own state of mind, my grandiosity, the low self-esteem. I wrote down the funny stuff I overheard.


5. Muncește! În fiecare zi, stabilește obiceuri, nu renunța!
You sit down, I say. You try to sit down at approximately the same time every day. This is how you train your unconscious to kick in for creatively.


6. Partea mea preferată: SCRISUL ÎNSEAMNĂ SĂ OFERI. Să mergi până la capătul amintirilor/experiențelor tale și să culegi ce e mai bun din ele și să le dai mai departe. Să oferi emoție, trăiri. Și asta să fie recompensa ta.
You are going to have to give and give and give, or there is no reason for you to be writing. (...) Make it as good as you can. It is one of the greatest feelings known to humans, the feeling of being the host, of hosting people, of being the person to whom they come for food and drink and company. This is what the writer has to offer.


Cartea este plină de sfaturi, învățături și peripeții. Despre ele, într-un viitor articol.
Până atunci, citește o carte, găsește-ți vocea.