Love story

Once upon a time...

Dacă aş fi trăit pe vremea comunismului,atunci când ţi se dădea întâlnire în faţă la Cinema sau în Piaţă, la ceas, aş fi fost genul de fată care şi-ar fi luat ţeapă.

Da! Genul de fată care întâlneşte un băiat -cu care îşi dă întâlnire, fixată la telefonul fix din camera părinţilor, de pe o canapea acoperită cu o covertură care îţi aduce aminte de Răpirea din Serai -şi care, ca un adevărat macho man, nu se prezintă la întrevedere.

Absolut!

Acea fată care oricum nu i-ar fi putut spune "eşti un nenorocit" fiindcă numărul lui de telefon nu se găsea în "Pagini Aurii".

Ei bine...acum există mai mult decât o banală carte de telefon. Există "own contacts", "favourite contacts" şi există şi 4000 de minute (în retea) de îţi cresc antene până apuci să vorbeşti atât -şi s-ar întrezări cea mai mare posibilitate să apeşi "call"-this motherfucker-şi să îi "binecuvântezi" până la a 10-a generaţie de neamuri, să-i sugerezi subtil să-şi ia capul si să-l vâre într-o zonă mai întunecoasă, să-i explici teoria "Esti un mare prost!" şi poate să aştepţi un răspuns la oricum retorica întrebare "De ce mama dracului mi-ai cerut numărul de telefon?"

Evident, cum ar fi fost si pe timpul lui Ceaşcă, şi cum e şi acum, posed o cantitate dăunătoare de bun simţ, orgoliu şi o dorinţa uriaşă de a nu-mi compromite aceste competenţe, care nu prea merg trecute in Cv...

Aşadar, toate aceste calitaţi mă împiedică să urmez îndeaproape paşii explicaţi anterior, când tehnologia este atât de...supportive.

La o a treia abatere, totusi, nimic nu este neîndoielnic.

Până atunci, nimic nu dispare, totul se transformă. Asemenea legilor naturii şi asemenea legilor virtuţii personale.

The end.

Continue

Arta de a lega prietenii

Din categoria : amintiri de la 20 de ani

Raţia momentelor pe care doar le-ai visat şi care practic au constituit o întreagă saga este nesimţit de darnică. Aproape că se încăpăţânează să îţi demonstreze teoria: ”Visează şi ţi se va da!”. Şi se împlini. Nu glumeşte. Atâta dorinţă în visare încât universului i se face milă de nemernicia şi neştiinţa ta de om, la care vorba “ai grijă ce-ţi doreşti..ca s-ar putea să o primeşti” încă e pe drum.

“Ia de aici, bai!”...şi ai luat din plin. Din foarte plin şi cu un zâmbet larg şi foarte tâmp pe o faţă îmbujorată de atât sânge pompat pe venă pătrată.

Şi iată că diferenţa există. În visul tău, ca în filmele indiene, mai apăreau încă douăjde de oameni care participau cu tine la miracolul întâmplării. În starea de veghe, oamenii dispar, euforia şi extazul se transformă în fâstâceală, în ăăăăă-uri, bâte-n baltă, porumbei scoşi pe gură sş nu din joben şi mulţi dinţi albi scoşi la înaintare pentru a completa acest fiasco.

În acelaşi timp creierul stă să facă scurtcircuit. Îţi dă cu virgulă iar la mate nu ai luat niciodată mai mult de 5.

Dar asta nu te ajută acum fiindcă dintr-o dată ai redevenit vizibilă. Eşti şi tu mai acătări fiindcă "meriti " să te pomeneşti cu acest om care ţi-a ignorant prezenţa o bună bucată de vreme şi care se propteşte în faţa ta să vadă ce mai faci. Nu de alta dar atât timp pierdut, separaţi de DOUĂ BĂNCI, TREI RÂNDURI, 2 METRI…depinde de caz.

Ţi-a lăsat buza umflată. Dar uite că azi ţi-a dezumflat-o! Mulţumesc. Meritam asta.

Şi după cum spunea cineva, binecuvântările ni se arată sub cele mai hidoase forme. Tare bună pereche ai mai făcut cu celălalt hidos, care oricum e binecuvântarea cea dintâi.

Şi concluzia este: DA!

Prietenia este arta de a ţine oamenii aproape.

Continue

"Purificare"

"Purificare" , o carte pe care nu v-as recomanda sa o cititi noaptea.
                                                                                                    The Economist

"O musca-de-hoit dezgustatoare venita dintr-un canal. Dar o s-o prinda ea! Voia doar sa se odihneasca putin (...) ca sa se poata concentra asupra radioului si umplerii borcanelor. Zmeura astepta...si la fel si rosiile coapte si zemoase."

- o batrana transformata de viata in comunista;

- isi asteapta odorul si are doar in grija-de-toate-zilele niste gem, ceva muraturi, timpul si tacerea tulburata de   muste;

Aceasta imagine nu pare sa promita multe; insa romanul dezvaluie, prin incursiuni temporale, o viata de om deformata de bocancii cromati, de dragostea neimpartasita si vicioasa, de invidie, de lupta sinelui,de sacrificiu...de libertatea "decat de a se duce sa culeaga ciuperci".

Impreuna cu povestile carate de batrana in fiinta ei se impletesc in roman si cele ale unui fel de vis american, trait de o fatuca-trezita de dorinta de a iesi din satucul care nu-i oferea sperante, insa se ingrijea de siguranta ei.

Astfel, trecutul ei este scris de proxenetii rusi si de atrocitatile pe care le traieste si care ii desfiinteaza spiritul.

Intalnirea celor doua declanseaza amintirea in constiinta fiecareia.

Personajele principale, legate printr-o rudenie colaterala, sunt aceste doua femei care au in comun tema predominanta care se gaseste in cartile lui Sofi Oksanen, si anume: a femeii persecutate fizic si psihic, domestic sau colectiv.

Episoadele anterioare, intercalate cu cele din prezentul anului imediat caderii URSS-si anume 1992, se retrag pana in anii '40-'50,ani ai razboiului, ai ocupatiei germane si sovietice, a soldatilor rusi care "intrara de parca erau stapanii casei", a femeilor cu saci in cap, inchise in beciurile primariei...unde se fac una cu pamantul pana cand se unesc cu "radacinile care cresteau sub camera".

Fiica de mama estona, Sofi Oksanen isi transforma opera si intr-o lectie de istorie.

Reda teroarea zilelor sovietizate si un trecut care ramane in istoria nationala o perioada de doliu colectiv.

Continue